REZULTATE

În lumea de astăzi, literatura este una dintre cele mai importante platforme ale memoriei. Desigur, în concurenţă cu alte plat­forme, unele poate mai puternice, precum cele poli­tice/politizate, altele posibil mai inteligente, cu siguranță mai „virale”, precum noile medii. În proiectul MEMORO am plecat de la romanele memoriei şi de la cinci forme principale pe care acestea le pot lua (subgenuri) pentru a urmări, în paralel şi în interconexiune, dinamica memoriei publice şi a celei literare în postcomunism, rolul jucat de literatură în medierea realităţilor contemporane şi a trecutului recent, dar şi a ideologiilor şi afectelor individuale sau colective ataşate/declanşate de acest trecut. Un trecut care e încă prezent, în care o destul de largă parte a societăţii româneşti contemporane a trăit, a luat decizii pentru sine şi/sau pentru ceilalţi, a croit planuri pentru un viitor care nu s‑a mai materializat. Pentru o altă parte a contemporanilor însă, comunismul şi chiar perioada tranziţiei e un trecut „mort”, pe care nu îl pot accesa decât mediat, din relatări istorice, dar mai ales din povești de familie. Pentru aceștia din urmă în special – dar nu numai pentru ei – romanul memoriei este şi un „creator de conținut” istoric/mnemonic, care le influenţează percepţia despre pre‑contemporaneitatea lor.